Gestul lui Andrei Năstase versus mitul Eliberatorului

Mă voi adresa acum celor care deplâng retragerea lui Andrei Năstase din cursa electorală pentru prezidenţiale. Înţeleg, evident, mobilul decepţiei, dar, dată fiind ineficienţa şi chiar nocivitatea lui, voi încerca să-l smulg cu rădăcină cu tot. Pentru că acest mobil este fals şi provine dintr-un genom naţional, creat pe parcursul istoriei noastre destul de haine cu noi, protagoniştii săi. Partea aceea vulnerabilă din moştenirea noastră genetică, care a răspuns atât de dureros la pasul lui Andrei, se numeşte "mitul Eliberatorului". Acest mit trăieşte în noi de secole şi continuă să ne dea bătăi de cap.

Miturile în sine nu sunt nici bune, nici rele, ele sunt doar nişte povestiri fabuloase despre fenomene, zei şi eroi legendari. Din păcate, unele dintre ele, încetăţenindu-se în mintea noastră, provoacă erori comportamentale, mutilează simţurile menite să ne crescă puterea interioară şi generează stagnare într-o istorie vitregă. Mitul Eliberatorului, în care am crezut cu îndărătnicie pe parcursul istoriei noastre contemparane (Elţin, Gorbaciov, Snegur, Roşca, Filat, Chirtoacă, mai nou Băsescu, Codruţa Kovesi cu DNA etc.), ne-a aruncat într-o stare de expectaţie şi slăbiciune. De ce? Pentru că aşteptând Eliberatorul, ne-am absolvit de responsabilitatea proprie şi l-am înzestrat pe el, eroul nostru, cu capacităţi supranaturale pe care el, evident, nu le are. Nu poate un om, oricât de zelos ar fi, să salveze un popor, care nu face altceva decât să creadă aproape fanatic în acesta ca în ţar, bojică sau stăpân bun la inimă. Şi atunci când conştientizăm neputinţa asta, aruncăm Eliberatorul, care ne-a "dezamăgit şi trădat", la gunoi şi ne punem pe aşteptat un altul, care, în mod firesc, va avea aceeaşi soartă - rebut istoric. Probabil, dacă ar pogorî Însuşi Cristos pe pământ, am aştepta oleacă să vedem ce ne pune în pungă şi dacă pensiile şi salariile nu ar creşte în vreocâteva luni, L-am goni şi pe El, profund decepţionaţi: iaka şi aista mare Eliberator, ne-a promis şi n-a făcut, Iuuuuda!

Acest cerc vicios trebuie întrerupt, dacă ne dorim să accedem la un alt nivel de dezvoltare al statului nostru. Andrei Năstase nu este Eliberator! Nu este zeu, nu este tătuca şi nu are capacităţi supranaturale. El nu poate, dând din nas ca Samantha, să facă magii, nu are bagheta lui Harry Potter şi nici măcar nu mânuieşte un buzdugan fermecat ca Făt-Frumos din lacrimă. Şi este sub demnitatea lui şi a noastră să-l tratăm astfel. Dacă ar fi devenit preşedintele RM, Andrei Năstase nu ar fi reuşit să scoată ţara din captivitate de unul singur, oameni buni! Un sistem corupt poate fi eradicat doar prin participare profesionistă, concentrată, planificată a unei clase de politicieni noi, susţinuţi de echipe cu mentalitate nouă, matură, responsabilă! Sau v-aţi imaginat că o să-l puneţi pe Andrei Năstase în fotoliul prezidenţial şi gata, în Moldova vor curge râuri de lapte printre maluri de Prut unite cu patria-mamă?! Sau o să vi se împartă funcţii ca la druji? Sau o să vi se soluţioneze problemele cu un pocnet din degete? Sau o să vă fie înmânate distincţii de stat pentru merite deosebite în susţinerea dedicată şi plină de speranţe a preşedintelui? Şi dacă nu se întâmplă? Gunoiştea politică e mare - mai e loc pentru un Eliberator detronat acolo?

Pe scurt, bocitul decepţionat al gestului extrem de responsabil şi matur al lui Andrei Năstase este un semn de mare slăbiciune. Este un semn, că nu v-aţi dorit cu adevărat scoaterea din captivitate a RM, că încă aşteptaţi un Eliberator fantezist, trăind o poveste tristă fără de sfârşit. Este un semn că suferiţi de egocentrism şi vă pasă doar de interesele personale. Este un semn că nu aveţi încredere în Andrei Năstase şi îl suspectaţi de nesăbuinţă politică, de gesturi lipsite de suport logic. Ceea ce înseamnă că nu sunteţi pregătiţi pentru o schimbare veritabilă a clasei politice, că vă complaceţi încă în aşteptarea lui Godot, adică a Eliberatorului şi că, dacă aţi fi fost în locul liderului PPDA, nu aţi fi fost capabili să găsiţi o cale de compromis raţional, ci aţi fi mers, împăunaţi, cu două candidaturi puternuice de centru-dreapta la alegeri şi le-aţi fi pierdut iremediabil.

P.S. Era odată un evreu, care a fost surprins stând zi şi noapte la monumentul lui Ştefan cel Mare din Chişinău cu un buchet de flori în mâinile tremurânde a bătrâneţe. Un jurnalist curios îl înreabă ce aşteaptă. "Păi, aştept să vină americanii să ne elibereze!". "Hahaha, râde jurnalistul, lasă moşule, că voi, evreii, tot aşa î-aţi aşteptat şi pe ruşi, când erai mai tânăr!" "Şi, ce, n-au venit?!"