miercuri, 17 august 2011

Aflu ca sunt o paria in RM pe motiv ca am fost deputat...


Ce zice dictionarul despre paria? Zice ca in India, în concepția brahmanilor, paria era o persoana care se afla în afara castelor și care era lipsită de orice drepturi. Prin extensie, poate fi vorba de un grup social din care face parte o astfel de persoană. Iar la figurat prin paria se subintelege o persoană sau colectivitate urgisită, disprețuită, căreia nu i se recunoaște nici un drept. Buuuun. De ce brusc m-am apucat sa consult dictionarul cu atata inversunare? Pentru ca am vrut sa stiu cu exactitate cine sunt, care este statutul meu in Republica Moldova. Ca am facut ceva pentru ea, si ea mai putine pentru mine, nu conteaza - un om puternic nu cauta vinovati, ci isi asuma responsabilitatea pentru viata lui. Si...pretind ca sunt un om puternic, deci, responsabil. Si chiar daca nu as fi facut nimic pentru tara asta, tot cred ca as fi avut niste drepturi stipulate in Carta europeana a drepturilor fundamentale ale omului si in Constitutia RM. Dar, se pare ca pentru faptul ca am fost deputat in Parlamentul RM de legislatura a 16...n-am nici un drept. Cel putin, nu in fata actualei puteri. Pe care, de altfel, am votat-o. Cred ca daca saream cu scandal dintr-o barca partiinica in alta, problema nu s-ar fi pus cu atata patetism. De fapt, despre ce este vorba? Ma anunta o prietena cu care am incercat sa fondam un ONG acum vreo doi ani, dupa ce am abandonat politica activa (nu am mai gasit intelegere in partidul din care faceam parte) ca are probleme din cauza ca am figurat in calitate de presedinte al ONG-ului respectiv (am renuntat la presedentie in scurt timp pentru ca aveam alte prioritati). Ce fel de probleme, zic. Pai, intr-o scrisoare semnata de actualul secretar de stat (scrisa de un consilier de al sau - un domn Furculita) este mentionat ca "La momentul inregistrarii ONG-ului Dvs., presedintele acestuia figura d-na Angela Arama, care in perioada 2005-2009 a fost deputat in Parlamentul Republicii Moldova din partea aceluiasi partid politic. Anume din aceste motive consideram ca ONG-ul ... nu poate fi obiectiv si impartial". Wow! Ce chestie! Chiar ma simt excesiv de importanta. Ma simt ca si cum prin denigrarea mea se naste o noua casta - cea a politicienilor si onegistilor imaculati. Figurez in calitate de "argument" al Guvernului! Ce mai!
Pe scurt. Ca ma plictiseste subiectul... Nu m-a facut mama deputat sau onegist...Acestea sunt domenii...cum sa zic...pentru cei cu stea in frunte, pentru cei inzestarti cu aripi de ingeri, pentru sfinti. Eu nu am factura respectiva, acesta mi-e destinul. Si rog actualul secretar de stat sa nu-mi mai dea atata importanta. Sa ma lase, dracului, in pace! Caci daca mi se sugereaza ca in RM sunt o paria pe motiv ca am fost om politic, atunci si pe el il paste acelasi statut - de paria. Doar daca nu este un privilegiat al sortii...adica are in spate o parasuta de zburator peste legile fundamentale ale sarmanelor fiinte umane...

vineri, 12 august 2011

Banii

Criză...Cuvântul acesta devine atât de uzual, încât nici nu ne mai deranjează. Criza încet încet îşi desfăşoară forţele distructive în toate domeniile vieţii noastre şi o face nestingherit. O privim ca pe o mobilă de care ochiul nu se mai împiedică, atât de comună habitatului nostru este!
Dar nu vreau să vorbesc despre criză acum. Pentru mine e demult cert că omenirea a nesocotit natura arhetipală a sa şi a perseverat pe un drum nu zic greşit, ci impropriu. Toate sistemele pârâie gata să crape. Păi sa crape dar! Ptiu, ce limbaj violent! Angelica, fii cuminte!
Ok. Sunt acum. Mă bag în geantă după o carte, dar scot de acolo portmoneul. Deschid şi număr banii. Mai am...
Banii...Ce ne facem fără ei? Murim, asta e! Şi nu cred că e bine, că aceasta e intenţia Creatorului nostru trist. Nu cred că banii sunt valoarea supremă. Dar...suntem dependenţi de ei, asta e! Mă întreb cum de trăiau oamenii când nu exista această monedă de schimb? Şi de ce au ajuns să fie mai importanţi decât orice altceva? Nu pentru toţi, evident, dar pentru mulţi...Mult prea mulţi...Banii ne oferă libertate!- acest argument mă deprimă, dar e utilizat prea serios şi pregnant ca să-l ignor. Totuşi reformulez: banii ne oferă libertate într-o societate de consum. Libertatea de a consuma în voie! Şi de toate! Chiar dacă nu avem nevoie de asta...
Puterea omului se măsoară în bani. În saci cu bani! Puternic şi slab sunt antonime care de fapt înseamnă bogat şi sărac, fericit şi nefericit, cu drepturi depline şi fără nici un drept, demn de onoruri şi demn de dispreţ. Nu vorbesc de culaci şi sărăntoci. Adică de oameni harnici şi oameni beţivi. Adică de oameni muncitori şi oameni leneşi. Cei muncitori nu e neapărat că au bani. Ba dimpotrivă, nu ştiu cum...
Şi iarăşi nu despre bani am vrut să vorbesc. Mi-a venit aşa... că am scos portmoneul în loc de carte din geantă. Mă gândeam doar că unii sunt atât de dependenţi (obsedaţi?) de bani, încât devin irascibili numai la gândul că ar trebui să scoată ceva din portmoneu for good.
Ceva nu e în regulă cu noi...Nu pentru că avem nevoie de bani, ci pentru că această nevoie reuşeşte să ne facă nefericiţi dacă se pune problema să ne despărţim de o parte din ei.
Ceea ce nu conştientizează mulţi dintre noi este că nu economisirea pisăloagă şi obsesia faţă de bani te face bogat. Dimpotrivă - legile universale funcţionează tocmai în sens invers. Cel care pune un preţ excesiv pe orice (inclusiv bani) va pierde obiectul adoraţiei exagerate. Dacă eşti dependent de bani, îi vei pierde mai devreme sau mai târziu. De ce? Poate pentru că nu tocmai banii aduc fercicirea şi te fac să te simţi liber...ci altceva, mult mai preţios...Ceva prin ce ne identificăm ca oameni?..