luni, 26 octombrie 2009

Marian Lupu continuă să aştepte în anticamera lui Mihai Ghimpu


Alegerile Preşedintelui Republicii Moldova urmau să aibă loc pe 23 octombrie. Evenimentul a fost amânat, iar argumentele inconsistente provoacă dubii serioase asupra determinării clasei politice de a duce lucrurile la bun sfârşit. De ce este tărăgănată alegerea Preşedintelui Republcii Moldova? Să punctăm ipotezele.
Nici una dintre cele două fracţiuni din Parlament nu-l doreşte pe Marian Lupu în această funcţie. Motivele sunt de ordin personal şi strategic. Comuniştii îl resping ca pe un trădător care şi-a făcut imagine „pe spatele” lor. Cel puţin Voronin ( ranchiunos ca orice dictator care a pierdut demult contactul cu realitatea) asta insinuează de câte ori are ocazia. Tentativa deputatului comunist Vladimir Ţurcan (adică a Moscovei) de a-l convinge să fie mai puţin irascibil deocamdată nu are efect şi chiar riscă să scindeze fracţiunea. Asta pe fundalul zvonurilor tot mai insistente că în teritoriu şefii de toate nivelurile părăsesc nava roşie ca şobolanii - corabia piraţilor din Caraibe. E clar că dacă Lupu devine Preşedinte, va fi succesorul lui Voronin nu numai în calitate de Preşedinte al ţării, dar şi de Preşedinte al fostului PCRM.
Tocmai de asta le e frică şi colegilor din Alianţă. Dacă Lupu preia pe cale „paşnică” PCRM, cine le mai garantează că va rămâne în timp partenerul liberalilor? Este binecunoscută şi concurenţa (ca să nu zic antipatia) dintre Vlad Filat şi Marian Lupu (secundat de Dumitru Diacov, Partidul Democrat al căruia a fost trădat de Filat). Ghimpu s-a pomenit în funcţia de şef al Legislativului (şi implicit de Preşedinte interimar al statului) tocmai pentru că cei doi nu au dorit să cedeze unul altuia această funcţie importantă într-o republică parlamentară.

Nu există nici o certitudine că vor fi identificate cele 61 de voturi necesare pentru ca Preşedintele să fie ales de Parlamentul Republicii Moldova. Să zicem că, deşi există motive de ordin personal şi de partid de a nu-l agrea tocmai pe Marian Lupu la funcţia de Preşedinte de stat, AIE (Alianţa pentru Integrare Europeană) este decisă să-l voteze. Însă cele 8 voturi necesare pentru ca acest vot să fie valabil, tot de la comunişti trebuie „pescuite”. Chiar dacă există deputaţi comunişti care ar vota pentru Lupu, nu există şi certitudinea că aceştea o vor face. Promisiunile pot fi ignorate chiar în ultima clipă. Din simplul motiv că Voronin şi Tcaciuc...

citeşte continuarea pe http://www.romanialibera.com/

joi, 22 octombrie 2009

Glamour-oasă, Patria mea! (Poem futu-rist)


Până la perestroica, Patria mea era un strugure de poamă pe harta Uniunii.

După aceasta, timp de câţiva ani, a fost un tricolor zvâcnind în aburii speranţei.

Apoi tricolorul s-a astâmpărat, acoperit de ceaţa unui "neo" greu de identificat.

Mai târziu Patria mea "s-a stabilizat" ca un scaun domnesc înfipt în veşnicie.

Cum e patria mea acum, în procesul alegerilor care riscă să devină tradiţie naţională?

O!

Acum Patria mea e glamour.

Are costum de mii de euro de la Hugo Boss.

De fapt, mie nu-mi place shoppingul, îmi place arta.

Aşa că aştept timpurile (cred că n-a mai rămas aşa de mult până atunci) când Patria mea va fi un trup gol.

Ca şi regele său.

Adică cel din povestea electorală.

Nudul, pe care fiecare va putea să-şi exercite talentul de body-painter.

Sunt curioasă să ştiu ce ar picta pe muşchii Patriei mele fiecare dintre voi, dragi cititori...

duminică, 18 octombrie 2009

Am scăpat de Voronin, ca să dăm de Ghimpu!

Acum câteva ore am discutat cu nişte persoane care şi-au pus mari speranţe în AIE şi au susţinut o campanie electorală pentru "democraţi" fără a face parte din organizaţii de partid teritoriale şi fără a aspira la avantaje personale. Au muncit în campanie aşa, "pentru patrie". Acum sunt dezamăgiţi. În special de comportamentul celor din Partidul Liberal. Ei nu înţeleg cum de cei pe care i-au votat îşi permit acum să se comporte ca nişte neciopliţi şi calcă în picioare cele mai elementare reguli de comportament politic? Şedinţele Parlamentului amânate pe motiv că avem oaspeţi în ţară, replici aruncate în public ca la bâlciul hahalerelor (vorba intelectualului Becali, şi acesta parlamentar european, Doamne mă iartă!) etc., etc. Am scăpat de Voronin ca să ne convingem că e veşnic viu?
Probabil comportamentul de oameni care au venit la putere dintr-o întâmplare neaşteptată (dacă nu se constitua Alianţa, PL-ul nu ar fi avut aceiaşi cotaţie), vine dintr-o precaritate, deficienţă de pregătire morală, politică, din lipsă de maturitate, pur şi simplu. Constantin Cheianu scrie că cei trei - Ghimpu, Filat şi Lupu ar constitui împreună prototipul lui Voronin. Eu aş spune că cea mai defectuoasă componentă a acestui Frankenstein este Ghimpu, secundat de colegii de partid. Zilele acestea Corina Fusu a anunţat de la tribuna Parlamentului că nu mai revizuieşte Codul Audiovizualului, ci înlătură "lacunele" din el. Care sunt acestea? Cele care vizează alegerea membrilor CCA şi CO, mai bine zis proporţia de trei cincimi din numărul deputaţilor prin votul cărora numirea în funcţia de membru a acestor instituţii este legitimă. Şi respectiv proporţia de două treimi din numărul membrilor CO care pot numi sau destitui Preşedintele Teleradio Moldova. Tocmai prevederile care protejează audiovizualul de dictatura exhaustivă a unui partid majoritar oricare ar fi acesta. Deşi nu accept deloc politica editorială a Companiei Teleradio Moldova cred că Todercan a avut dreptate într-o măsură mare atunci când a zis că Fusu este ghidată şi de un impuls revanşard "Angela Aramă a făcut Codul, păi ea tot trebuie să facă ceva!" Păi, să facă, dar nu cu preţul revenirii la o dictatură, chiar dacă de o altă sorginte - cea "liberală"! Acum, după ce prevederile respective au fost înlăturate, în cazul în care anticipatele nu vor putea fi evitate şi printr-un concurs de împrejurări comuniştii vor obţine o majoritate confortabilă, aceştea lesne vor acapara fără jenă tot ce înseamnă televiziune şi radio în Republica Moldova. Nu "lacunele" au fost înlăturate, ci impiedimentele în faţa dictaturii. Şi ceea ce e mai neplăcut este că Fusu încearcă să ne mintă. Zi, dragă, că altfel nu poţi să schimbi oamenii compromişi din cele două instituţii, că vrei să-i promovezi acolo pe cei mai buni specialişti în audiovizual! Evident, mă îndoiesc deja că se doreşte aşa ceva - cred că tot de rude de-a lui Mihai Ghimpu va fi vorba. Acum, cine a trădat greva noastră, Corina?

sâmbătă, 10 octombrie 2009

Retorica politică


Iată că s-au încheiat lucrările summit-ului CSI. În sfârşit pot să-mi parchez maşina în curte. Altfel, a trebuit s-o las cu un cartier mai sus, pe strada Şciusev. Cu ce ne-am ales în urma vizitei şefilor şi altor demnitari din statele post-sovietice? Mai cu nimic, aşa se pare din informaţiile extrem de zgârcite care s-au strecurat printre dinţii uşilor închise. Închise nu pentru că s-ar fi pus în discuţie subiecte foarte importante şi cruciale pentru viitorul Republicii Moldova. Dimpotrivă, închise pentru că s-a bătut apa într-o piuă ambiguă şi fără consistenţă. De fapt, nu era nimic altceva de aşteptat. Republica Moldova încă nu a depăşit criza politică, Preşedintele nostru este deocamdată pe post de interimat, iar cele patru partide din coaliţia majoritară trag în direcţiile indicate de un vestit fabulist. Deci e greu de conceput că vreun oaspete - şef de stat s-ar fi lansat într-o socializare serioasă pe dimensiunea raporturilor bilaterale. Asta în cazul în care un summit CSI poate fi calificat măcar drept un prilej de discuţii informale între factorii de decizie geopolitică din spaţiul de tristă faimă.

Nu e cazul să ieşim din CSI - o spun, politicienii care, brusc s-au maturizat. Chiar dacă atunci când erau în opoziţie, au blamat isteric deputaţii care nu au susţinut iniţiativa Vitaliei Pavlicenco privind ieşirea din această structură pro-forma. Stenogramele şedinţelor Parlamentului din ziua cu dezbaterile respective raportate la situaţia actuală ar fi probabil mai haioase decât scenetele caragialiene. Tot aşa cu istoria românilor versus istoria integrată. Şi cu articolul 13 din Constituţie. "Coaliţia roş-oranj" nu a susţinut cele trei iniţiative!!! Oameni buni, deputaţii lui Iurii Ivanovici sunt trădători de neam, de ţară şi de...ce-o mai fi acolo. Retorici politice...

Ar fi curios să scrie Constantin Cheianu o piesă (cu umorul specific doar lui!) în care să alterneze replicile de atunci şi de acum ale lui Valeriu Cosarciuc, de exemplu, vis-a-vis de ieşirea din CSI, ale lui Leonid Bujor vis-a-vis de revenirea imediată! la istoria românilor etc. etc.

Ceea ce vreau să spun este că atitudinea faţă de retorica politică trebuie să fie lucidă şi nu emotivă, dacă dorim să construim o societate sănătoasă şi să nu ajungem să ne scuipăm printre scânduri putrede de gard.

Ceea ce vreau să spun este că ar fi bine să ne construim personalitatea şi viziunea proprie dincolo de fluctuaţiile politice sau de alt gen.

luni, 5 octombrie 2009