Aseara tarziu am urmarit un film exceptional ca impact emotional. Despre drama evreilor din Berlin in timpul razboiului. Sinagoga lor de alta data a fost transformata intr-un centru de acumulare si triere a semitilor pentru a fi dusi ulterior in lagarele mortii.
Afara zi si noapte stateau adunate gramajoara, cu ochii atintiti spre ferestrele opace, sotiile - nemtoaice - ale barbatilor inchisi in asteptarea invitatiei de a pleca in ultimul lor drum. Casatoriile mixte le transformau in paria, dar foarte putine au renuntat la sotii lor, chiar daca divortul le oferea sansa de a se reintegra usor in societatea controlata de nazisti.
Ceea ce m-a bulversat este faptul ca acolo in frigul strazii cutremurate periodic de bombardamente - razboiul se apropia de sfarsit - nu era nici un barbat. Femeile (evreice casatorite cu germani) detinute in fosta sinagoga nu erau asteptate jos, nu le stirga nimeni pe nume cu vocea gatuita de o speranta indaratnica. In fata pericolului si a suferintei barbatii au cedat. Au divortat invocand, probabil, mii de scuze spalandu-si rusinea cu lacrimile tacute si intelegatoare ale femeilor parasite pentru totdeauna. Ale femeilor care urmau sa moara in singuratate.
Ma intreb care este totusi sexul puternic?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu